Vizită la Muzeul Național de Istorie a României - Evaluare Alternativă

For the English version, please click here!

La clasa a IV-a, Istoria este una dintre acele materii la care copiii trebuie să învețe. De fapt, este una dintre materiile la care pot să își formeze și să-și dezvolte competența-cheie de a învăța să înveți. Ceea ce e mai ușor de spus decât de făcut.

Nu, evaluările sumative nu prea funcționează la materia aceasta. În primul rând, pentru că unitățile de învățare sunt mult prea vaste. Nouă lecții grupate grămadă, pornind de la greci, romani, daci și mergând până la întemeietorii statelor medievale românești și personalitățile minorităților, de exemplu. Nu mi s-a părut niciodată realist. Apoi, prin simpla cantitate de informație și specificul ei, istoria de clasa a IV-a rareori reușește să atragă elevii.

De la seriile trecute am învățat că așa numitele referate nu sunt o soluție. De multe ori primeam exact același referat copiat de pe internet de la mai mulți copii, referat care mai conținea și termeni de specialitate. Întrebați ce înseamnă anumite cuvinte, copiii ridicau din umeri, iar eu din sprâncene. Foarte greu, la fosta serie, am reușit să le dau câteva proiecte pe care le lucrau în echipe, pe Zoom, iar apoi le scriau pe diferite platforme online. Le-am atras atenția să scrie puțin, numai ceea ce este relavant și să se exprime folosind propriile cuvinte. A funcționat, dar nu pe deplin cum ar fi trebuit.

Cel mai bine, la clasele mele de a IV-a, au funcționat evaluările din lecția de zi. Pregăteam câte trei întrebări simple din lecția pe care o predasem anterior, le printam pe niște bilețele și, astfel, motivam copiii să învețe lecție de lecție. La seria trecută, unde ei erau și foarte bine alfabetizați digital, le dădeam testele pe Google Forms, chiar și când erau în clasă (pe tablete/telefoane). Și Kahoot este o variantă utilă, doar că părinții nu ar putea să vadă rezultatele. Pe Google Forms le primeau prin e-mail, plus că le puteam păstra și eu în eventualitatea în care făceam o medie a progresului înregistrat de fiecare elev(ă) și treceam un singur calificativ în catalog, de exemplu.

O altă metodă de evaluare care a funcționat foarte bine la seriile trecute o reprezintă fișa de observare în urma unei vizite de studiu la Muzeul Național de Istorie a României. Am grupat copiii în echipe de câte 4 sau 5 elevi, am distribuit fiecăruia câte un chestionar cu o serie de întrebări la care trebuiau să răspundă în echipă, înainte de a intra în muzeu și le-am atras atenția să comunice în liniște, să nu deranjeze alți vizitatori.

Dacă, în UK, muzeele sunt concepute ca niște experiențe - inclusiv tactile, nu doar vizuale și auditive - care să încurajeze diferitele tipuri de învățare (îmi amintesc cât de șocată eram de armurile de la Turnul Londrei, dintre care câteva erau expuse chiar cu îndemnul de a le atinge) în România încă suntem departe de așa ceva. Cu șase ani în urmă, paznicii/supraveghetorii de la MNIR s-au panicat de-a dreptul, imaginându-și că 20 și ceva de copii care merg liberi prin muzeu, în căutarea unor anumite informații, aveau potențialul de a distruge și dărâma întreaga clădire. Anul trecut, din fericire, copiii au fost lăsați să exploreze muzeul în voia lor.

Iar asta au și făcut. Au avut la dispoziție o oră, ca timp de lucru. Și roiau de colo până colo (întotdeauna pe etaj cu mine), căutând singuri informațiile care i-ar fi putut ajuta să completeze fișa de observare pe care le-am dat-o eu. Unde chiar nu reușeau să găsească, veneau și îmi cereau ajutorul (unele întrebări sunt mai dificile), ceea ce înseamnă că echipele nu au comunicat între ele. Dar cea mai mare bucurie pentru ei era când reușeau să găsească informații pe care alte echipe încă le mai vânau. Nu mai spun că au dat o cu totul altă atenție artefactelor din muzeu, în căutarea lor, decât ar fi dat unui simplu tur ghidat.

A fost o experiență diferită pentru ei și au fost foarte încântați. Așa că eu recomand fișa de observare la muzeu, ca modalitate alternativă de evaluare. O puteți descărca mai jos, gratuit.

fisa_muzeu_istorie_4.pdf

Download PDF • 143KB

---

A Visit to the National History Museum of Romania - An Alternative Evaluation

In 4th grade, History is one of those subjects that children have to study. In fact, it is one of the subjects in which they can train and develop that key competence of learning how to study. Which is easier said than done.

No, summative assessments don't really work for this subject. First, because the learning units are far too vast. Nine lessons grouped together, starting from the Greeks, Romans, Dacians and going up to the founders of the Romanian medieval states and minority personalities, for example. It never seemed realistic to me. Then, due to the sheer amount of information and its specificity, 4th grade History rarely succeeds to engage students.

From my previous teaching experience, I had learned that the so-called essays or reports are not a solution. Many times I received the exact same essay/report copied from the Internet from several children, a report that also contained specialized terms. When ask what certain words mean, the children would raise their shoulders and I would raise my eyebrows. Then I tried assigning them group projects that they worked on in teams, on Zoom, and would then write them together on different online platforms. I drew their attention to write little, only what is relevant and to express themselves using their own words. It worked, but not quite as well as it should have.

Formative assessments worked best for my 4th grades. I would prepare three simple questions from the lesson I had previously taught, print them on notes and thus motivate the children to learn lesson after lesson. Since they were also very digitally literate, I gave them tests on Google Forms, even when they were in class (on tablets/phones). And Kahoot is a useful option, except parents won't be able to see the results. On Google Forms, they received them by e-mail, plus I could also keep them in the event that I averaged the progress recorded by each student and put a single grade in the catalog, for example.

Another evaluation method that worked very well with past series is the observation sheet following a study visit to the National History Museum of Romania. I grouped the children into teams of 4 or 5 students, I distributed to each of them a questionnaire with a series of questions that they had to answer as a team, after entering the museum, and I drew their attention to communicate quietly, not disturb other visitors.

If, in the UK, museums are designed as experiences - including tactile, not just visual and auditory - that encourage different kinds of learning (I remember how shocked I was by the armor at the Tower of London, some of which were on display with the prompt to touch and feel them) in Romania we are still far from such an experience. Six years ago, the guards/supervisors at the MNIR were downright panicked, imagining that 20 or so children roaming freely through the museum, looking for certain information, had the potential to destroy and tear down the entire building. Last year, thankfully, the children were left to explore the museum on their own.

And that's what they did. They had one hour as working time. And they swarmed here and there (always on the same floor I was), searching for information on their own that could help them complete the observation sheet I gave them. Where they really couldn't find it, they would come and ask me for help (some questions are more difficult), which means the teams didn't communicate with each other, as I instructed them. But the greatest joy for them was when they managed to find information that other teams were still hunting. Needless to say, they paid a whole different amount of attention to the artifacts in the museum, searching for them, than they would have given a simple guided tour.

It was a different experience for them and they were very excited. So I recommend the observation sheet at the museum as an alternative way of assessment. You can download it above for free.